Posted by: petrisure | January 2, 2012

Când religia şi ştiinţa se întâlnesc pe tărâmul transdisciplinarităţii

Cartea publicată de Editura „Curtea veche”, în colecţia de „Ştiinţă şi religie” coordonată de Basarab Nicolescu şi Magda Stavinschi, are un titlu care poate să surprindă orice cititor: Întâlnire cu Infiniturile – Rugăciunile unui preot-savant. De fapt, aceste două modalităţi complementare de cunoaştere, cea ştiinţifică şi cea spirituală, din titlul volumului se reflectă la fel de bine şi în pregătirea autorului: Thierry Magnin este preot catolic şi fizician, fiind doctor atât în ştiinţe, cât şi în teologie, iar după ce a predat o perioadă fizica materialelor la Universitatea din Lille şi la École Nationale Supérieure des Mines din Saint-Étienne (fiind în acelaşi timp şi preot al unei parohii), a devenit profesor de teologie şi director al Institutului Interdisciplinar asupra Ştiinţelor la Institutul Catolic din Toulouse.

 Mai precis, cartea lui Thierry Magnin este o culegere de rugăciuni şi reflecţii, prin prisma vieţii interioare a unui om de ştiinţă, despre poziţia omului în relaţie cu infiniturile: cu infinitul mic (microfizic) şi cu infinitul mare (macrofizic) din postura de terţ inclus, care poartă în sine atât legile lumii cuantice, cât şi cele ale lumii cosmice. Cu toate că foarte puţini oameni de ştiinţă au şi o pregătire teologică, pentru cei pasionaţi de relaţie dintre ştiinţă şi religie este cunoscut faptul sunt savanţi care au o viaţă spirituală bogată, care au „o credinţă religioasă profundă şi coerentă”. Fiecare din această carte este mărturia acestei profunzimi şi coerenţe, ce ne poate ordona propriile impulsuri, sentimente şi gânduri legate de felul în care omul se raportează la tot ce este în lăuntrul şi în afara sa. Poemul intitulat Spirit de căutare surprinde aventura savantului aflat veşnic pe calea cunoaşterii ce tinde, la un moment dat, să ajungă într-o zonă în care materialitatea se întâlneşte cu spiritualitatea acestei lumii şi pune sub semnul întrebării simultan însăşi posibilitatea cunoaşterii absolute a omului şi capacitatea sa de a îşi păstra aspiraţia de căutător chiar dacă aparent universul pare fi redus doar la aspectul său vizibil şi măsurabil: „Vei îndrăzni tu oare să-ţi reiei căutarea,/ Vei îndrăzni tu oare să crezi că totul mai poate încă să te surprindă?/ Vei urma tu oare din nou calea deschiderii către lume,/ Vei accepta tu oare încă o dată riscul de a pune totul în joc?”. În viziunea lui Thierry Magnin savantul ca şi omul religios este supus tensiunii de a se bucura de libertatea de a se explora şi cunoaşte pe sine şi de a se uimi şi speria de noile descoperiri pe care le face. Ca orice confesiune autentică, meditaţiile preot-savant cuprind şi traseul propriei evoluţii spirituale: de la începuturile în care ştiinţa părea mijlocul cel mai puternic de a înţelege lumea până la acceptarea faptului că ştiinţa prin ea însăşi nu poate atinge „certitudinea absolută, obiectivitatea absolută, fundamentul ultim al realităţii” (Neîmpliniri provocatoare), până la descoperirea incertitudinilor de l nivel social, relaţional, spiritual care sunt mult mai importante pentru devenirea omului decât cele fizice. Această pildă a incertitudinii implică, de asemenea, conştiinţa faptului că pe lângă cunoaşterea pe care am asimilat-o într-un domeniu va exista „ceva” care ne scapă şi care chiar şi în matematică (domeniu al preciziei prin excelenţă) are un echivalent: teorema lui Gödel „pare să arate că nici o ştiinţă nu-şi poate avea sursa în ea însăşi” (Neîmpliniri provocatoare). Meditaţiile lui Thierry Magnin vin din punctul unde contemplaţia ştiinţifică şi întâlneşte cu contemplaţia metafizică, făcând din această „interacţiune de contemplări” zona de intersecţie a omului tradiţional cu omul contemporan, a cunoaşterii laborioase intelectuale cu cunoaşterea intuitivă a afectului, ce au ca rezultat destrămarea iluziei că interiorul şi exteriorul, microcosmosul şi macrocosmosul ar putea exista în separabilitate. De asemenea, o altă calitate a acestui volum este faptul că textele, în funcţie de tematica pe care o au, sunt dublate de fotografii color ce reproduc, de exemplu, o încrucişare de fascicule laser roşii şi verzi într-un amplificator laser cu impulsuri ultrascurte, o reconstituire a undelor lăsate de particule generate de coliziunea fasciculelor de electroni şi pozitroni detectate la CERN – Geneva, o imagine cu satelitul XMM sau cu nebuloasa numită „Rozeta”, ce a fost captată prin telescop în 2003. Sau, după cum ne avertizează autorul în Cuvântul înainte, vom „contempla astfel câteva dintre frumuseţile creaţiei, fără a uita suferinţele umanităţii care fac apel la responsabilitatea noastră personală şi colectivă.”

Aceste dialoguri interioare pe care Thierry Magnin ni le împărtăşeşte amintesc prin deschiderea de care dau dovadă în planul cunoaşterii de convorbirile lui Michel Camus cu Basarab Nicolescu din Rădăcinile libertăţii (unde fizicianul de origine română sublinia, pe lângă contribuţiile extraordinare ale ştiinţei contemporane, rolul jucat de cunoaşterea de tip poetic în încercarea a atinge unitatea cunoaşterii) şi de cartea Noua fizică şi cosmologie, în care cinci reputaţi fizicieni şi un istoric (Arthur Zajonc, David Finkelstein, George Greenstein, Piet Hut, Anton Zeilinger şi Tu Weiming) dialoghează cu Dalai Lama despre ideile actuale din fizica cuantică în raport cu filosofia buddhistă. În acelaşi timp, cartea lui Thierry Magnin este dovada cea mai pură a perspectivelor noi, asupra lumii exterioare şi interioare, ce se deschid o dată cu realizarea unei punţi de tip transdisciplinar între ştiinţă şi religie, mai ales că ea este dublată de o exemplificare a conştiinţei transreligioase pe care savanţi din religii diferite (Thierry Magnin – catolic, Basarab Nicolescu – ortodox, Jean-Claude Doukhan – evreu, Abd-al-Haqq Guideroni – musulman) o manifestă cu devoţiune şi recunoştinţă faţă Dumneazeu-Unul, din care cele trei mari religii monoteiste ale lumii occidentale au răsărit pentru întreita noastră cunoaştere şi mântuire.

Thierry Magnin, Întâlnire cu Infiniturile – Rugăciunile unui preot-savant, traducere de Anca Rotescu, Editura Curtea veche,  2010.

Petrişor Militaru

Recenzie publicată în revista „Forum Studenţesc” nr. 1/2011, Timişoara, pp. 33-34.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

  • No categories
%d bloggers like this: