Posted by: petrisure | July 20, 2011

Dan Damaschin: vizionarism şi transdisciplinaritate

Denecuprinsul este titlul antologiei de autor semnată de Dan Damaschin şi apărută la editura clujeană Casa Cărţii de Ştiinţă în 2007. Cartea strânge între coperţile sale treizeci de ani de travaliu poetic (1975-2005) grupat în opt volume de versuri, urmate de o selecţie de referinţe critice care sunt însoţite de o serie de repere bibliografice. Intermundii (1975), volumul său de debut, ne familiarizează cu universul său poetic în care gândirea poetică traversează lumile imaginare, iar eul creator poate umple spaţiul dintre lumi, fie ele imaginare sau interioare, atingând sfera imaginalului de care vorbeşte Henry Corbin în studiile sale. Primele poeme fructifică elemente neoromantice (titlul poemului este Sărmanului Dionis), pe un ton baladesc ce continuă extinderea acestui „lied scenic” (Nicolae Balotă) iniţiată de Radu Stanca, dublate de o atmosferă mitică („Laud înţelepciunea unui animal fantastic…”) ce ne aminteşte de reprezentările zoomorfe din tablourile lui Victor Brauner. Volumul de debut trimite, pe de o parte, la copilărie ca vârstă de aur, dar, pe de altă parte, efortul specific maturizării spirituale, deşi are o natură ascensională („O insulă, o pajişte cu maci/ I s-a promis copilului/ Ca să urce înot o cascadă”, Vedere) cere sacrificiul de sine („Îl voi pedepsi ca pe mine însumi pe copilul/ Ce şi-a dat foc cărţilor cu o oglindă”, Poetul Nero) ca orice cunoaştere autentică, ce capătă în poem rezonanţe barbiene prin prezenţa magică a oglinzii. „Plânsul pur” este un leitmotiv de factură eminesciană („De plânge Demiurgos doar el aude plânsu-şi.”) care se regăseşte în poeme numite simplu Starea de plâns (sintagmă ce apare în trei volume diferite, fiind titlul a şase poeme diferite), Lamentaţia celor proscrişi în toate ţinuturile memoriei, Harfa abandonată sau Tânguire.

Predilecţia spre onirism, marcată lexical fie prin invocarea somnului, fie prin gesturi care au loc „în oglindă”, se face simţită încă din volumul Reculegeri (1981): „Din cochilia somnului, un melc pe aburi/ Şterge numărul unei constelaţii/ În urma unui spic, cu mături/ rămâi înstrăinat ca Inspiraţii” (Mască). Poetul vizionar se află mereu între lumi: între lumea sa interioară şi cea exterioară, între spirala microcosmică („cochilia”) şi spirală macrocosmică („constelaţia”), între dorinţa de a se spiritualiza până la dematerializare şi contrapartea acesteia – aspiraţia de a evoca armonia originară. Din această perspectivă, poetul vizionar în concepţia lui Dan Damaschin joacă un rol de terţ („Efigiile Binelui şi ale Răului s-au şters de pe monezile date la topit”, Cărţile junglei de asfalt), un terţ ce poate face pe cititorul atent să facă saltul pe un alt nivel de semnificaţie, de intensitate emoţională, de conştiinţă de sine – iată miza poeziei vizionare a lui Dan Damaschin („Viziunea ce uneşte zorii lumii cu sfârşitul timpurilor”, Fragmentele).

Poemul Trandafirul şi clepsidra din volumul omonim (1985) ne dezvăluie ceea ce am putea numi micile arcane ale gândirii poetice transdisciplinare: „Coasă” (elementul pământ), „Cascadă” (apă), „Clepsidră” (foc), „Torent” (aer), fiecărui element corespunzându-i câte o acţiune specifică, recognoscibilă atât în sfera microcosmică, cât şi în cea macrocosmică – „Gravitaţia”, „Surparea”, „Uzura” şi „Schimbarea”. Prin urmare acestea sunt cele patru niveluri fundamentale de semnificaţie pentru universul său poetic , care nu pot fi cunoscute decât în spiritul frumosului sau al armoniei – „duhul florii” se va fi numit el în poem şi va fi descris drept „ceea ce dăinuie”. Trandafirul, floare asociată cu Isis la egipteni sau cu Afrodita la greci,  reprezintă harmonia mundi capabilă să anihileze efectele „clepsidrei”, neclintita şi neînduplecata „preoteasă a lui Cronos”. Numai poezia de tip orfic poate avea „tăria unei miresme sfidând culorile zădărniciei”. În fine, dacă ne raportăm la imaginarul arhetipal al Tarotului, în universul poetic al lui Dan Damaschin Marile Arcane ar putea fi Necuprinsul (cartea zero), Inspiratul, „solie a ireparabilului” (I), Nespusul (II), Lorela (III), Poetul Nero (IV) sau Denecuprinsul (XXII), cu toate că, spre deosebire de William Blake care chiar a pictat un pachet de cărţi de Tarot (cele patru suite ale micilor arcane fiind Pictura, Ştiinţa, Muzica şi Poezia), la poetul român aceste mistere sunt evident implicite, iar eul creator descris când candid, când „ispăşitor”, devine în cele din urmă „nepărtinitor aidoma elementelor” (Aproapele meu, Heraclit). Un argument în plus pentru ipoteza noastră este şi faptul că următorul volum se numeşte A cincea esenţă (1989). În poemul omonim, eul se ipostaziază în „judecător” şi cu o detaşare absolută se găseşte vinovat „de a fi luat cuvântul din gura Prezenţei”, poemul-revelaţie ce este rodul autocunoaşterii, iar devenirea ca orice sămânţă care încolţeşte presupune însingurarea: „Sunt doar în măsura în care pot să arăt ceea ce îmi scapă, se fereşte de mine./ Străfulgerată de ceea ce i se retrage, fiinţa mea ajunge un semn ce indică îndepărtarea.” Astfel, a cincea esenţă este poemul care uneşte nivelurile fiinţei, dar, paradoxal de pe nivelul ontologic obişnuit, această reîntregirii a firii pe un nivel al fiinţei aduce diferenţierea în planul în care alte fiinţe nu au atins reîntregirea de sine. A te apropia de fiinţă înseamnă a te depărta de fiinţe, dar această apropiere trezeşte invitabil nevoia de a fi alături de semeni şi, prin urmare, poezia devine, în acelaşi timp, o modalitate elegiacă de participare la ritmurile cosmice („Acum ochiul lui Dumnezeu mă închide în sine, plângând.”, Starea de plâns), expresie a unui neoromantism cu rezonanţă christică.

Marele merit al acestei antologii este acela că pune la dispoziţie cititorului o reţea de poeme care comunică între ele, un textus în care ideile şi imaginile poetice se intersectează si interacţionează după principiul complexităţii, adică fiecare dintre microtextele ce formează universul poetic al lui Dan Damaschin au coerenţa lor semantică datorită faptului că un poem participă atât la coerenţa celorlalte microtexte, cât şi la  a microtextului, a întregii operei poetice. Încărcătura alchimică, transfiguratoare a poemelor lui Dan Damaschin ne arată fiecăruia dintre noi apocalipticul este la origine revelatoriu, iar poezia autentică a avut întotdeauna o aură vizionară: „Cel care termină poemul nu este acelaşi cu cel care a scris primul vers.”, Aproapele meu, Heraclit. Este aici o ambiguitate fundamentală pentru hermeneutica noastră transdisciplinară: nu se spune dacă este vorba de cine termina poemul de scris sau de cine termină poemul de citit. Relaţia dintre autor (emiţător, activ, yang) şi cititor (receptor, pasiv, yin) este posibilă numai prin intermediul operei artistice (sens; nici activ, nici pasiv, deci terţ; tao) care mediază sensul operei ce traversează nivelurile poetice ale emiţătorului artistic pentru a putea traversa nivelurile poetice ale receptorului unui mesaj estetic. Din această perspectivă, putem spune că dinamica terţiară emiţător artistic (eul creator) – mesaj artistic (operă literară/ artistică/ dramatică) – receptor al mesajului artistic (cititor/ spectator) poate sta la baza unui nou tip de estetică transdisciplinară a receptării unui text poetic. Poezia lui Dan Damaschin reprezintă un mod unic în care vizionarismul şi gândirea transdisciplinară coparticipă la configurarea unui univers liric unic în literatura română.

 Petrişor Militaru

Dan Damaschin, Denecuprinsul. Antologie de autor (1975-2005), Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2007.

Text publicat în revista Verso, anul 6, nr. 96, mai 2011, Dosar Dan Damaschin, pp. 17-18.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

  • No categories
%d bloggers like this: