Posted by: petrisure | July 7, 2011

Ilarie Voronca, omul din două patrii

Poet, critic literar şi eseist francez, Christophe Dauphin (născut pe 7 august 1968 la Nonancourt, în Normandia) a condus revista „La Lézardière”, a fost membru în redacţia revistei „Le Cri d’os”, a publicat în mai multe reviste de cultură, printre care se numără „Froissard”, “Le journal des poètes”, „Poésie 1/Vagabondages”. În prezent este directorul revistei „Les Hommes sans épaules”, unde scrie din 1985 şi, după întâlnirea cu Jean et Alain Breton, Christophe Dauphin s-a apropiat de scriitorii care promovau „poésie pour vivre”, o poezie care avea un discurs accesibil omului obişnuit şi care era împotriva poeziei elaborate, după cum subliniau Jean Breton şi Serge Brindeau în manifestul Poésie pour vivre. Le manifeste de l’homme ordinaire publicat în 1964. Christophe Dauphin este autorul a cincisprezece volume de versuri (ca Totems aux yeux de rasoir sau L’Homme est une île ancrée dans ses émotions), dar şi a două antologii de referinţă – Les Riverains du feu, o antologie emotivistă de poezie franceză contemporană şi Les Riverains des falaises, o antologie a poeţilor din Normandia din secolul al XIX-lea până în zilele noastre. În ceea ce priveşte cele nouă cărţi de eseuri ale sale, patru dintre acestea reflectă interesul lui Christophe Dauphin pentru mişcarea suprarealistă: Sarane Alexandrian et le surréalisme de l’après-guerre, Jacques Hérold et le surréalisme, Marc Patin et le surréalisme sous l’Occupation sau Lucien Coutaud et la peinture éroticomagique.

Acest interes pentru mişcarea suprarealistă de care vorbeam a făcut ca pe 20 aprilie a.c., la Institutul Cultural Român din Paris, Christophe Dauphin să lanseze cartea Ilarie Voronca, le poète integral, un eseu de două sute de pagini, dublat de o selecţie de texte şi poeme semnate în limba franceză (o parte traduse din limba română), plus o serie de ilustraţii inedite ce cuprinde coperte ale volumelor lui Voronca sau ale revistelor de avangardă la care a activat, portrete, fotografii cu alţi scriitori români avangardişti sau cu soţia poetului, Colomba Voronca, plus o anexă despre restaurarea mormântului lui Ilarie Voronca din cimitirul de Pantin (Paris), a cărui piatră tombală a refăcută în septembrie 2010.

Încă din prima parte a Introducerii de la cartea sa, Christophe Dauphin evidenţiază faptul că Ilarie Voronca (1903-1946) face parte din acea pleiadă de personalităţi artistice născute pe teritoriul României şi care au venit în Paris la în prima parte a secolului XX pentru a contribui la dezvoltarea modernităţii în chiar capitala acesteia. Alături de Voronca sunt amintiţi poeţii Hélène Vacaresco, Anna de Noailles, Claude Sernet, Benjamin Fondane, Gherasim Luca, Paul Celan şi Isidore Isou, romancierii Panait Istrati şi Mircea Eliade, compozitorul George Enescu, sculptorul Constantin Brâncuşi, dramaturgul Eugène Ionesco, pictorii Victor Brauner, Grégoire Michonze, Jules Perahim şi Jacques Hérold, filosofii Stéphane Lupasco şi Emil Cioran ori fotograful Eli Lotar.

Ilarie Voronca a debutat în 1923 la Bucureşti cu volumul de versuri Restrişti, ce a fost ilustrat de Victor Brauner, împreună cu care va tipări peste un an revista „75 HP”, devenind doi dintre principalii animatori ai avangardei artistice române. Volumul de debut este scris într-o manieră postsimbolistă şi numai câteva asocieri neobişnuite de cuvinte l-ar putea anunţa pe Voronca, cel deschis spre experimentele promovate de mişcările de avangardă. În ceea ce priveşte revista „75 HP”, ea va deveni mitică pentru istoria avangardei române atât datorită jocurilor sale îndrăzneţe la nivel grafic şi scriptural, cât şi a faptului că promova principiile Pictopoeziei. Tot în 1924, André Breton publica primul Manifest al suprarealismului, iar Victor Brauner avea prima expoziţie personală (26 octombrie-15 noiembrie) la Galeria Sindicatului Artelor Frumoase din Bucureşti, unde va şoca publicul român prin nonconformismul lucrărilor sale. Evoluţia lirică a lui Voronca va continua cu poemul Colomba (1927), prin care se va desprinde de poezia tradiţională şi discursul liric va câştiga în rafinament, ajungând chiar la exprimări ce amintesc de celebrul dicteu automat promovat de suprarealişti. Apoi, poemele lui Ilarie Voronca încep să se abstractizeze, cuprinzând noţiuni specifice imaginarului tehnic sau geometric, captând influenţe fie specifice programului constructivist promovat de revista „Punct” (1924-1925), fie influenţe de tip integralist caracteristice „revistei de sinteză modernă”, numită chiar „Integral”(1925-1928). Aceste poeme vor fi reunite în volumul Invitaţie la bal (1931). Iar o dată cu volumul Patmos şi alte şase poeme (1933) se încheia etapa românească a operei lui Voronca, pe care Ion Pop îl numeşte „scriitorul cel mai reprezentativ al primei etape din istoria avangardei noastre literare”. De altfel, criticul clujean a îngrijit celei mai recente reeditări, în limba română, din opera lui Voronca, Ulise (1928) şi Brăţara nopţilor, poeme ce reprezintă cele mai valoroase scrieri din opera scriitorului român stabilit în Franţa[1].

Pentru a scăpa de „tenebrele balcanice”, Voronca s-a mutat în 1933 cu soţia sa, Colomba, la Paris, dar păstrează legături strânse cu viaţa literară românească. În Franţa, subliniază Christophe Dauphin, el nu mai este artistul care execută un solo, căci eul său înfloreşte în fiecare voce, iar volumul său La Poésie commune, din perioada franceză (1933-1946), reprezintă „integralismul adus pe cele mai înalte culmi”[2]: „Vreau să mă amestec cu această mulţime. Fac parte din viaţa ei.” (La Poésie commune, 1946). Astfel, Ilarie Voronca devine poetul anonim al mulţimii şi, în acelaşi timp, „vizionar al invizibilului”, fiindcă poezia comună este în slujba omului şi a bucuriei pe care o anunţă poetul însuşi: „Şi aş avea dreptul să mă numesc poet/ Dacă nu aş auzi suferinţele voastre, plângerile voastre,/ La ce bun un cuvânt care nu uneşte doi oameni?/ O mare bucurie vă este destinată. Fiţi demni de ea.”

În viziunea, lui Christophe Dauphin originalitatea poeziei lui Voronca vine tocmai din capacitatea acesteia de a nu ne aminti de nimeni, de a nu se referi la cineva dispărut, dar nici în viaţă, vine din capacitatea ei de a fi umană, generoasă şi entuziastă, aşa cum rareori se întâmplă în istoria literaturii. Totuşi, euforia aparentă care radia atât din creaţia, cât şi din personalitatea lui Voronca ascundea o angoasă ce îl rodea în subteran, după cum reiese dintr-un poem scris înainte cu doi ani de a se sinucide: „Am fost omul – Din două patrii, una de pământ, cealaltă de nori; – din două femei, una de zăpadă şi de vin, cealaltă de brumă; – din două limbi, una de aici, cealaltă dintr-o ţară care încă nu e situată.” (Autoportret, 1944). Ilarie Voronca este poetul integral prin excelenţă: exegetul francez semnalează că nu există o ruptură radicală între perioada română (a „integralismului conceptual”) şi perioada franceză a Poeziei comune sau a „integralismului practic”, de aceea integralismul reprezintă cuvântul cheie care descrie traseul şi biografia lui Voronca de la un capăt la altul. El va rămâne fidel idealului său din tinereţea românească trecând de la o vizunie teoretică integralistă la o practică a integralismului menită să aducă o împlinire a eului liric pe toate nivelurile: „Atunci când va veni vremea dreptăţii şi a bucuriei/ se vor citi cântece frumoase în pieţele publice/ şi eu, de asemenea, îmi voi citi poemul în care voi cânta iubirea minunată/ Care mă unea cu femeia ce mă aştepta într-o ţară îndepărtată.” (Misiunea poetului, poem inedit, 1943). De la o patrie la alta, de la un integralism la altul, Ilarie Voronca ca poet al experienţelor integrale îşi dezvăluie în eseul lui Christophe Dauphin omogenitatea universului său poetic, pe care autorul francez îşi propune ni-l dezvăluie în toată complexitatea sa.


[1] Ion Pop, în Prefaţă la Ilarie Voronca, Ulise. Brăţara nopţilor, coperta reproduce portretul lui Ilarie Voronca de Marc Chagall, Editura Dacia, Colecţia „Avangarda”, Cluj-Napoca, 2003, p. 5.

[2] Christophe Dauphin, „Prefaţă. Permis de şedere”, în Ilarie Voronca, le poète integral, Rafael de Surtis Editinter, Paris, 2011, p. 17.

Petrişor Militaru

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

  • No categories
%d bloggers like this: