Posted by: petrisure | May 27, 2011

Victor Brauner, arta primitivă şi totalitatea viziunii despre lume

Dialogul lumilor: Victor Brauner şi arta primitivă este titlul expoziţiei organizate la Paris de Galeriile Samy Kinge şi Schoffel-Valluet, între 21 octombrie şi 17 decembrie 2010. Dacă prima galerie aparţine lui Samy Kinge, considerat cel mai mare expert în Victor Brauner, cea de-a doua este coordonată de Judith Schoffel şi Christine Valluet, amândouă fiind recunoscute pentru faptul că se ocupă de domeniul artei primitive încă din 1969. Prezentarea expoziţiei este gândită de Anne Khayat şi cuprinde douăzeci de lucrări pe hârtie ale artistului suprarealist de origine română şi treizeci de sculpturi sau obiecte rituale specifice Africii, Oceaniei sau Americii de Nord, obiecte ce refac atmosfera din atelierul lui Brauner din Varengeville (ţinutul Seine-Maritime din Normandia de Sus), unde cumpărase în 1961 vila căreia îi dăduse numele „Athanor”, subliniind astfel semnificaţia alchimică a procesului artistic.

Fascinaţia mişcărilor artistice moderne faţă de forma şi conţinutul, mai mult sau mai puţin fantasmatic, ale artei primitive reprezintă una din trăsăturile definitorii ale imaginarul artistic de la începutul secolului al XX-lea, când mişcările artistice de avangardă erau în vogă şi începuseră să atragă din ce în ce mai mulţi adepţi din rândul artiştilor. Dacă concepţia cubistă se inspirase din arta primitivă pentru a ajunge la acea esenţializare a propriilor proporţii formale, dada şi suprarealismul au găsit în această artă străveche o contraparte perfectă a raţionalităţii din cultura europeană. Gândirea artistică a lui Victor Brauner (1903-1966) nu a aderat iniţial la acest tip de fascinaţie, care a interferat relativ târziu cu opera sa, nu înainte de 1950. Această receptivitate faţă de arta primitivă vine desigur în continuarea interesului său timpuriu faţă de folclorul românesc sau kabala, faţă de filosofia ocultă sau esoterism, faţă de simbolologie sau totemism.

Expoziţie abordează modalităţile în care arta primitivă a deschis noi perspective artiştilor avangardişti spre „un nou tărâm de vis”, dar şi atracţia lui Brauner pentru formele artei primitive ce era motivată atât din punctul de vedere al încărcăturii magice a acestor obiecte, cât şi al calităţilor lor estetice, ce aduceau prospeţime şi vitalitate, exotism şi mister artei occidentale sufocate de raţionalitatea ce o dominase până în acel moment. În timpul exilului din America din anii ’40, suprarealiştii descoperă arta eschimoşilor şi a amerindienilor, iar opera lui Brauner, după primul război mondial, devine receptivă la elemente „primitiviste”: nu numai că el colecţiona astfel de obiecte de artă, dar le şi studia şi le desena apoi reprezentându-şi imagistic modul în care înţelegea formele şi figurile pe care popoarele primitive şi le imaginau, dându-le noi sensuri şi înfăţişări, specifice mitologiei brauneriene. Ceea ce remarcă Jeanne Brun este că, la Brauner, raportarea la gândirea primitivă ia forma unui dialog ce se reflectă perfect în expoziţia de faţă prin faptul că oferă o perspectivă binoculară, dezvăluind simultan misterul artei primitive şi originalitatea operei brauneriene – raport pe care îl regăsim exprimat în însuşi moto-ul de la prefaţa acestui volum şi care aparţine fireşte pictopoetului Victor Brauner: „Ascultă, ascultă bine:/ Tu cel ce priveşti acest tablou, să nu crezi că/ Acei doi ochi închid, ca între două extreme, totalitatea viziunii despre lume.”

Brauner, ca şi André Breton, a fost un pasionat colecţionar de artă primitivă. În ceea ce priveşte exponatele, acestea fac parte din colecţia personală de artă primitivă a lui Victor Brauner, ce se păstrează la Muzeul de Artă Modernă din Saint-Etienne Métropole, cuprinzând peste 3.700 de picturi, desene, sculpturi, ceramică sau lucrări ale prietenilor săi (toate donate de Jacqueline Brauner în 1987), în care întrevedem dialogul artistului cu alte lumi prezente sau trecute, reale sau ireale, dar întotdeauna posibile. Statuile, măştile şi obiectele primitive din această expoziţie „au ca numitor comun magia, acea magie care a existat din cele mai vechi timpuri şi care, de această dată, a găsit un ecou şi în viziunea artistică a lui Brauner, într-o operă complexă şi enigmatică în care subconştientul ocupă locul central”[1]. Tot la rolul esenţial pe care îl joacă subconştientul în procesul creator se referea şi Marcel Duchamp în conferinţa ţinută la Congresul Federaţiei Americane de Artă în aprilie 1957 la Houston, în Texas: „După toate probabilităţile, artistul acţionează ca un medium care din labirintul de dincolo de spaţiu şi timp caută calea sa de ieşire la lumină. Dacă îi dăm artistului atributele unui medium, trebuie atunci să îi negăm starea de conştienţă din plan estetic referitoare la ceea ce face sau pentru ce o face. Toate hotărârile sale legate de executarea artistică a lucrării ţin de o pură intuiţie şi nu pot fi transpuse într-o auto-analiză, vorbită ori scrisă sau nici măcar gândită[2] (s.n.).

            Dintr-o perspectivă cronologică este interesant de observat că exact în anul când Brauner avea prima expoziţie personală la Bucureşti (septembrie 1924), tot atunci el a avut ocazia să participe la prima expoziţie internaţională dedicată avangardei europene, organizată de revista „Contimporanul” tot la Bucureşti (30 noiembrie-30 decembrie 1924) şi să ia contact atât cu lucrările unor artişti ca Paul Klee, Hans Arp, Constantin Brâncuşi, Marcel Iancu, Max Herman Maxy sau Mattis Teutsch, cât şi obiecte „exotice” aparţinând artei primitive. Între 1925-1927 Brauner locuieşte la Brâncuşi în Montparnasse, unde veneau artişti din toate colţurile lumii, iar o parte dintre ei erau admiratori ai „artei negre”: unii erau impresionaţi de expresivitatea artei africane, alţii erau atraşi de forţa magică a acesteia. În intervalul 1930-1935, artistul face cea de-a doua călătorie la Paris, se împrieteneşte cu Yves Tanguy care îi face cunoştinţă cu André Breton. În 1934 are loc prima expoziţie personală a lui Victor Brauner la Paris (Galeria „Pierre Loeb”), iar în prefaţa de la catalogul acesteia Breton va afirma că Brauner este „artistul magic prin excelenţă”. Din primăvara lui 1945, Brauner se va instala definitiv la Paris, iar din 1950 când numărul comercianţilor de obiecte de artă primitivă creşte semnificativ în capitala franceză, el începe să colecţioneze astfel de lucrări, ocazie cu care se împrieteneşte cu René Rasmussen. Între 1950 şi 1965 este perioada în care, afirmă Didier Semin, arta lui Brauner poate fi numită fără nici o ezitare ca fiind „într-adevăr primitivistă”. Printre exponate se numără, de exemplu, o mască antropomorfă folosită în ritualul moça nova de iniţiere a tinerelor fete din comunitatea indienilor Ipixumas din Amazonia. Această mască se regăseşte apoi „asimilată” într-un desen fără titlu de-al lui Victor Brauner din 1962 în care apare un personaj-hibrid ce integrează un zona capului atât chipul măştii antropomorfe, cât şi un chip de pasăre (asemănătoarea unui ibis, pasărea asociată lui Toth, în mitologia egipteană). Prezenţa creaturilor hibride – specifice mitologiei egiptene şi vechilor credinţe din valea Mexicului – se face sîn arta occidentală începând cu lucrările germanului renascentist Matthias Grünewald (demonii de pe altarul de la Issenheim), Hieronymus Bosch sau Johann Füssli până la „Capriciile” lui Goya (unde omul ia forma unui măgar) şi continuă să se dezvolte în secolul al XX-lea în operele unor artişti ca Marc Chagall, Picasso, Brâncuşi sau Hans Arp. Revenind la desenul lui Brauner, în planul de jos al acestuia sunt picioarele şi fesele personajului feminin (ambele fiind elemente duale), în planul median sunt accentuate sânii şi burta (trimiteri la ideea de fertilitate, maternitate), iar în planul superior cele două capete (unul trimiţând la aspectul de iniţiatoare al femeii, iar celălalt la luna în creştere cu care este asociat ibisul datorită ciocului său, trimite la aspectul de născătoare, zeul Thot fiind considerat „cel ce s-a născut din sine”, „cel ce s-a auto-creat”). În partea ce reprezintă fertilitatea şi maternitatea sunt picioarele, burta şi sânii, iar în partea magică şi alchimică sunt fesele (simbolizând excrementul sau materia prima), mâna stângă, lunară (asociată magiei) şi ibisul (simbol al conştiinţei transformatoare). Aceasta nu face decât să ne arate că expoziţia de care vorbim nu îşi propune să ne dezvăluie sursele primitive ale operei lui Victor Brauner sau să fie o lecţie de iconografie comparată, ci este mai degrabă o reuniune de lucrări din aceeaşi sferă a enigmaticului sau o „meditaţie interactivă”[3] oferită spectatorului invitat să asiste la dialogul dintre lumea artei primitive şi universul suprarealist braunerian.


[1] Philippe Bourgoin, Visul unui alchimist în Oceania: Victor Brauner şi gândirea sălbatică, în catalogul ce însoţeşte această expoziţie – Dialogue des mondes: Victor Brauner et les Arts Primitifs, Galerie Samy Kinge, Paris, 2010, p. 11.

[2] Marcel Duchamp, The Creative Act, publicat în Robert Lebel, Marcel Duchamp, Paragraphic Books, New York, 1959, pp. 77-78.

[3] Didier Semin, Victor Brauner şi arta „primitivă”, în Dialogue des mondes: Victor Brauner et les Arts Primitifs, Galerie Samy Kinge, Paris, 2010, p. 20.

Petrişor Militaru

(Articol publicat în revista Mozaicul, serie nouă, anul XIV, nr. 4 (150)/ aprilie 2011, p. 13)

Advertisements

Responses

  1. Excelent materialul despre Brauner, am citit cu placere!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

  • No categories
%d bloggers like this: