Posted by: petrisure | April 19, 2010

Lucrul cu sine de John Pentland

În introducerea sa la Întâlniri cu oameni remarcabili, G. I. Gurdjieff pune în gura unui bătrân înţelept persan o lungă tiradă împotriva tuturor formelor moderne de literatură occidentală, care, spune bătrânul, nu conţin nimic substanţial pentru evoluţia umanităţii. „Sunt toate exterioare”, spune persanul… „Un asiatic care şi-a pierdut într-o mai puţină măsură capacitatea de a simţi, sau cum am spune altfel, a stat mai aproape de natură, simte semiconştinet şi îşi dă seama instinctiv de faptul că scriitorii [occidentali] sunt total lipsiţi de orice cunoaştere a realităţii şi de orice înţelegere veritabilă a subiectului despre care scrie.”

Unul dintre cei mai buni discipoli ai lui Gurdjieff, P. D. Ouspensky, scriitor de meserie, a remarcat de asemenea că „Multor oameni li se pare uşor să vorbească şi mai ales să scrie despre lucrurile pe care nu le cunosc. Este mult mai dificil să scrii despre lucrurile pe care le cunoşti.”

Evident că aceste consideraţii se pot referi cu atât mai mult la cărţile care vorbesc chiar despre învăţătura lui Gurdjieff. Într-adevăr, cu riscul aparent de a face un secret din aceste idei, micul grup care studia cu Gurdjieff, Ouspensky şi ceilalţi, în perioada interbelică, făcuse mai degrabă un principiu din a nu vorbi în public şi a nu tipări nimic despre activităţile lor, deşi existau notiţe scrise cu foarte mare atenţie. Nu era uşor pentru noii veniţi să găsească un grup, iar, odată ce erau acceptaţi, idei sau fragmente din manuscrisele nepublicate ale lui Gurdjieff sau ale lui Ouspensky li se dădeau numai ocazional şi nu întotdeauna într-o succesiune logică.

Când Povestirile lui Belzebut… şi În căutarea miraculosului de Ouspensky au fost publicate de Gurdjieff înainte de moartea sa în 1949, situaţia s-a schimbat. Mai întâi un discipol, apoi altul, evident fără a se consulta cu ceilalţi, au scris şi publicat propria versiune a învăţăturii, iar până acum, exceptând scriierile lui Gurdjieff, cel puţin 100 de cărţi despre el şi învăţătura sa sunt publicate numai în limba engleză. Plecând de la avertismentul persanului care ne spune că nimic nu este mai greu decât să scrii ceva care să fie de un ajutor real, aceste cărţi – chiar dacă nu sunt toate la acelaşi nivel calitativ – reprezintă o remarcabilă mărturie a curajului şi energiei mentale care a fost generată în Occident.

În paralel cu apariţia acestor cărţi, grupuri răspândite în toată lumea studiază metoda lui Gurdjieff care a fost transmisă oral. Aproape fără excepţie, ei continuă să se întâlnească şi să evite diferite forme de promovare şi publicitate. Aceasta nu pentru a proteja sau ascunde cunoaşterea secretă lăsată de Gurdjieff, ci datorită faptului că el sublinia că înţelegerea reală a învăţăturii ia atâta timp şi efort încât ele ar fi cu siguranţă distorsionate dacă ar fi scrise şi împărtăşite celorlalţi prea repede şi fără discernământ. În acelaşi timp, extinderea impactului pe care l-a avut mesajul lui Gurdjieff, care corespunde foarte precis nevoii omului modern pentru ceva care se găseşte undeva între gândirea occidentală şi gândirea orientală, între ştiinţa modernă şi cunoaşterea străveche – şi se foloseşte de energia amândurora, dar nu se identifică cu nici una dintre ele – se pare că vor mai apărea totuşi în continuare multe cărţi.

În aceste circumstanţe, este clar că fiecare discipol care a fost apropiat de Gurdjieff sau de unul din discipolii săi principali, va trebui să înfrunte mai devreme sau mai târziu problema scrierii şi publicării a ceea ce-şi aminteşte el şi a ceea ce încearcă să transmită. În luarea deciziei de a scrie şi publica sau nu, fiecare – conform nivelului la care înţelege sarcina de a culege recolta a ceea ce Gurdjieff a semănat – va trebui să ia în considerare situaţia în care se află acum învăţătura peste tot în lume şi întregul corp de scrieri care deja sunt puse la dispoziţie.

Jean Vaysse s-a născut la Le Mans în Franţa, în anul 1917. a urmat medicina, ca şi tatăl şi bunicul său, şi a devenit unul dintre cei mai cunoscuţi chirurgi din Paris, bine-cunoscut pentru atenţia şi ingeniozitatea sa, un pionier al dezvoltării chirurgiei şi transplanturilor pe cord deschis. Cu ochi negri iscoditori şi cumva duri, cu o faţă nemiloasă, chiar şi o scurtă interacţiune cu el îţi lăsa o impresie de mare intensitate. Pacienţii lui aveau încredere în el. El era foarte sensibil la nevoile lor şi de aceea petrecea ore în şir cu ei, în care vorbea despre sănătatea lor, despre arta orientală şi despre colecţia lui de antichităţi. În timpul său liber crea picturi abstracte şi citea metafizică.

Aşa cum el însuşi spune despre ideile lui Gurdjieff, pe care l-a întâlnit prin intermediul unui discipol care îi era prieten, înainte ca orice carte să fie publicată, oricine se apropie de el prima dată fără prejudecăţi, se simte atins în inimă de un adevăr pe care nu îl poate nega şi îi pune sub semnul întrebării toate valorile din viaţa sa pe care se baza până în acel moment.

Făcând parte din grupurile din Paris, şi mai târziu ajutând la conducerea acestora în anii ’60, Jean Vaysse a simţit că este timpul pentru a expune ideile învăţăturii lui Gurdjieff într-un mod mai coerent şi mai logic cu scopul de a le aduce mai aproape de cititorul cultivat. El era familiarizat cu conştiinciozitatea şi precizia manifestată de Ouspensky în prelegerile sale publicate sub titlul de Psihologia evoluţiei posibile a omului şi, deşi nu era scriitor, dorea să vadă dacă poate fi creată o introducere mai detaliată a acestor idei.

Cartea care a rezultat, Vers l’éveil à soi-même. Approche de l’enseignement laissé par Gurdjieff, după ce a trecut prin mai multe revizuiri, a fost publicată în Franţa, nu cu mult înainte de moartea lui Jean Vaysse în 1975. această traducere oferită vorbitorilor de limba engleză, apare cu permisiunea doamnei Annie Vaysse şi a familiei.

Cartea lui Vaysse se bazează pe opera lui Gurdjieff şi pe lucrarea lui Ouspensky intitulată În căutarea miraculosului, dar nu trebuie privită ca fiind un fel de parafrazare a lui Ouspensky. Cartea lui Ouspensky a fost scrisă şi revizuită meticulos de autor, timp de cel puţin 10 ani, pentru a reda o cât mai obiectivă şi onestă viziune a învăţăturii, pentru a reda „pe cât posibil”. Probabil că această performanţă nu va putea fi nicidoată echivalată. În orice caz, intenţia era de a păstra învăţătura într-o formă cât mai pură şi impersonală cu putinţă.

Jean Vaysse atenuează impacul aproape terifiant al învăţăturii lui Gurdjieff aşa cum este ea transmisă de Ouspensky. El dă substanţă ideilor, dintre care o parte au devenit mediatizate în psihologia modernă şi – fără a diminua prea mult din ceea ce un discipol are de făcut pentru sine – începe să ne arate cum sunt aceste idei corelate. Cartea sa este una din primele lucrări care ne oferă o viziune practică a lucrului cu sine prin faptul că acordă atenţie senzaţiilor corporale, studiu ce era fundamental în metoda predată de Gurdjieff şi care a fost transmisă cu grijă de către doamna Jeanne de Salzmann.

Aşa cum ne demonstrează Ouspensky în cartea sa În căutarea miraculosului, o viziune nu poate exista fără a fi susţinută de idei adevărate, iar Gurdjieff a adus la viaţă idei majore cu mână largă. Aşa cum am mai spus, primul impact pe care ideile sale îl au poate face pe cineva să pună sub semnul întrebării toate lucrurile pe care el se baza în această viaţă pentru a ne ajuta să devenim liniştiţi. Acela este primul impact memorabil, dar care este nevoie să fie repetat de câte ori uităm! Treptat devine clar că aceste idei existente şi eterne, aşa cum le învăţăm noi din cărţi şi din diagrame, nu sunt date precum nişte copii ale principiilor, pentru a fi apăraţi sau pentru a ataca, ci ca un fel de pornire sau catalizator penru efortul moral multilateral, care reprezintă preţul cunoaşterii reale. „O dată ce capul şi-a amintit, spune Gurdjieff, dă-i drumul.”

Însă mergem prea repede. Învăţarea noului limbaj, aşa cum spune Jean Vaysse, este prima plată care trebuie făcută în încercarea noastră de a lucra cu noi pentru a ne trezi. Vaysse adaugă cuvântul „prezent” la noile cuvinte de care este nevoie. Pentru un începător neiniţiat, a fi prezent înseamnă să încerci să îşi aminteşti o idee cu capul, sau, dacă ideea este percepută cu afectivul, ea capătă nişte proporţii înspăimântătoare. Dar, aceste încercări de a întări ideea de a fi prezent sunt distincte şi chiar contradictorii de senzaţia, odată ce „ai lăsat capul liber”, că sunt acum aici în acest spaţiu apropiat în contact cu o forţă vie care susţine, luminează şi unifică prezenţa mea.

Începutul lucrului cu sine constă în a învăţa şi a te deschide treptat spre spaţiul prezenţei şi spre nivelele ei relative – de exemplu, în relaţiile dintre bătrâni şi tineri, sau, între întrebările pe care le pun oamenii şi răspunsurile care li se dau. Din acest punct de vedere, cunpaşterea pe care noi o căutăm este mai mult decât ceea ce poate fi scris în cărţi sau poate fi spus în cuvinte. Reprezintă trăirea unei experienţe directe. Gurdjieff a redescoperit o metodă de iniţiere în trăirea cunoaşterii de sine a cunoaşterii vieţii; această trăire reprezintă ceea ce Vaysse, cu ajutorul cărţii sale, doreşte să facă accesibil mai multor oameni.

(Acest fragment reprezintă prefaţa lui John Pentland la cartea Jean Vaysse,Toward Awakening: An Approach to the Teaching Brought by Gurdjieff, Routledge, 1980)

Advertisements

Responses

  1. Salut Petrisor,

    doar o actualizare. A aparut si editia a 2-a a lucrarii “Intalniri cu Oameni Remarcabili” (traducerea in limba romana) la Editura Curtea Veche
    http://www.curteaveche.ro/carti/noi-aparitii/intalniri-cu-oameni-remarcabili-gurdjieff.html

    Numai bine,

    Cantemir


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

  • No categories
%d bloggers like this: